Traditii si obiceiuri la nunti

Nunta, in esenta ei, este unul dintre cele mai importante evenimente din viata unui cuplu, este unirea a doua persoane atat spiritual cat si lumesc. Nunta are incorporata in ea diferite obiceiuri care se schimba de la zona la zona.

Cu anii multe obiceiuri s-au transformat dar esenta a ramas aceeasi. De ce sa stai sa asculti la toate matusile si bunicile care oricum iti vor spune ce isi mai aduc aminte? Noi iti oferim detaliat aceste obiceiuri.

Cererea in casatorie
Daca v-ati gasit perechea si va doriti sa petreceti restul vietii impreuna este cazul sa luati atitudine si sa o cereti. Datinile de odinioara s-au stins, dar astazi exista o multime de moduri de a-ti declara dragostea si de a-i face persoanei iubite o surpriza si o zi de neuitat. Cererea in casatorie trebuie insotita de un inel de logodna, simbol al legaturii vesnice, si totodata insemnul ca femeia este deja promise unui barbat.

Petitul

Tanarul mire isi alege cativa prieteni apropiati sau eventual rude apropiate si stabileste o zi cand se duce la viitori socrii. In ziua stabilita purcedeau spre casa fetei, iar la intrare acestia aveau o mica cuvantare, care difera de la zona la zona. Urmeaza apoi momentele cand tatal feciorului sta de vorba cu parintii miresei, discutand diferite aspecte ale viitoarei familii. Uneori hotararea de a face nunta era deja luata, petitul fiind doar o formalitate sau o ocazie de a petrece niste clipe minunate. De multe ori urma o mica petrecere, mai ales daca se stabilea ca nunta va vea loc.

In ziua de azi este doar o formalitate in care tanarul isi exprima dorinta catre parintii miresei de a o cere in casatorie

Nasii

Sunt considerati parintii spirituali ai nunilor. Ei sunt martori, sfatuitorii si indrumatorii acestora in viata ce o vor fauri impreuna. Se spune ca atunci cand viitorii miri isi cauta nasi, mai intai ii vor intreba pe nasii de botez ai mirelui daca vor sa-i cunune si apoi, daca acestia au refuzat, ei vor cauta nasi in alta parte. De altfel nunii pot avea mai mult de o pereche de nasi la nunta. Atributiile nasilor sunt: achitarea bisericii, cumpararea lumanarilor, voalul miresei, turta miresei, basmaua miresei. Nasa este nevoita sa gateasca mireasa si o conduce la biserica, apoi la local aceasta ii pune basmaua in cap iar nasul are datoria de a-l barbieri pe mire.

Ploconul

Acesta reprezinta primul cadou pregatit de viitorii miri celor pe care acestia si-i doresc ca nasi. Ploconul cuprinde o gaina (sau alt tip de pasare – pui, curcan, rata, etc), o sticla de vin sau sampanie, grau, ulei, zahar. Ploconul poate fi primit sau refuzat de catre nasi, primirea acestuia echivaland cu acceptarea propunerii de a-i nasi pe tinerii miri. Dupa primirea ploconului, nasii trebuie sa cinsteasca onoarea care li s-a facut si sa desfaca o sticla din cel mai bun vin (sau sampanie, mai degraba, in zilele noastre).

Mireasa

Traditia spune ca mireasa trebuie sa fie imbracata in alb la ceremonia religioasa, ca simbol al puritatii spirituale. Ea trebuie sa mai poarte ceva vechi, ceva nou, ceva imprumutat, ceva bleu si o moneda. Ceva vechi reprezinta legatura viitorului cuplu cu parintii, acel ceva nou este considera ca aduce noroc, ceva imprumutat are rolul simbolic de a reaminti cuplului ca pot conta oricand pe ajutorul familiei si al prietenilor, acel ceva bleu este simbolul credintei si loialitatii iar moneda este simbolul unei vieti prospere.

Bradul

In dimineata cea mare nunul impreuna cu cei mai apropiati prieteni impodobesc 2 brazi cu diferite obiecte. Brazii sunt purtati de tineri necasatoriti pana la casa nasului, unde, unul este legat in fata portii. Apoi, alaiul isi continua drumul catre casa miresei, loc in care ramane cel de-al doilea brad. Bradul este simbolul vigorii si al tineretii; impodobirea lui simbolizeaza viata “imbelsugata” a viitoarei familii.

Barbieritul mirelui

Acest obicei se desfasoara in paralel cu gatitul miresei. Un prieten apropiat al mirelui (in trecut un vataf) il barbiereste, in mod simbolic pe ginere. Asezat pe un scaun, cu bani sub picior, mirele nu trebuie sa-l lase pe lautar sa-i ia banii. Barbieritul mirelui reprezinta un simbol al pregatirii baiatului pentru nunta. Obiceiul se pare ca avea o semnificatie ritualica initiatica, ultima dintr-un lung sir de initieri la care era supus baiatul in cursul deveniri sale ca barbat.

Voalul miresei si gatitul miresei

Voalul isi are originea in perioada in care casatoriile erau aranjate. Se pare ca menirea sa era sa acopere fata viitoarei sotii, pana cand cununia era incheiata, si deci era prea tarziu pentru mire sa se mai razgandeasca si sa refuze casatoria. In zilele noastre acesta are rolul de a proteja fetele miresei pentru a nu fi vazuta de alte mirese.

Domnisoarele de onoare cat si nasa impreuna cu mama o vor ajuta pe miresica sa se imbrace cu rochia alba si ii vor pune accesoriile, iar nasa este cea care ii va pune voalul si diadema.

Hora miresei si turta miresei
Nuntasii vor incinge o hora in fata casei miresicii, iar o data cu sfarsitul horei nasa rupe deasupra capului miresei turta miresei in patru bucati, care se impart apoi tuturor celor prezenti. Traditia spune ca toti ce vor gusta din turta miresei vor fi fericiti si vor avea mult noroc in anul urmator.

Cavalerul si domnisoara de onoare

Se pare ca pe vremurile cand mirele isi rapea mireasa si fugea impreuna cu camarazii sai cat mai departe de familia acesteia, cavalerii si domnisoarele de onoare se imbracau identic cu mirele si mireasa pentru a-i deruta pe urmaritori. In felul acesta rudele fetei rapite nu stiau pe cine sa urmareasca si de cele mai multe ori pierdeau urma tinerilor insuratei. Deci menirea cavalerului si a domnisoarei de onoare este de a ajuta la intreaga desfasurare a nuntii.

Petrecerile mirelui si miresei

Este o tendinta a ultimilor ani, imprumutata de la vecini. Petrecerile se tin ori in localuri inchiriate ori la cineva acasa. Se organizeaza cu cateva zile inainte de nunta ca o ultima petrecere ca si burlaci. In aceste petreceri nu trebuie sa lipseasca jocuri cu tenta sexuala, chiar si cate un striptease dupa caz feminine sau masculin J

Cununia religioasa sau incununarea

Este una din Sfintele Taine ale bisericii. Este uniunea spirituala a celor doi tineri si dorinta de a-si manifesta si desavarsi dragostea unuia pentru altul, de a se mantui impreuna prin implinirea libera si constienta a poruncilor dumnezeiesti de catre cei care cununa.

Lumanarile de cununie si cununiile

Lumanarile reprezinta puterea credintei si deasemenea sunt simbolul puritatii. De altfel sunt si modelul luminos al nasilor ce ii vor indruma in noua viata pe care au ales sa o faruiasca impreuna. Cununiile sunt facute de obicei din metale pretioase si simbolizeaza demnitatea regeasca a mirilor

Asezarea miresei la stanga mirelui
Pozitionarea miresei la stanga mirelui provine de pe vremea cand mirele isi rapea iubita si apoi se lupta pentru a o pazi de cei care doreau sa o recupereze. De aceea mana dreapta trebuie sa fie libera, pentru a putea manui sabia.

Verighetele

Utilizarea verighetelor ca simbol al iubirii isi are originea in Egiptul Antic. Egiptenii credeau ca prin inelarul mainii stangi trece o vena care duce direct la inima. Astfel, prin schimbul de verighete intre soti, se considera ca se realizeaza o legatura directa intre inimile lor. Verighetele sunt realizate din aur (un metal pur) pentru a simboliza atat durabilitatea casniciei, cat si puritatea sa.

Calcatul pe picior
Se spune ca primul dintre miri care va reusi sa-si calce partenerul pe picior in timpul dansului in jurul mesei (in biserica) va conduce in casnicie si va avea intotdeauna ultimul cuvant de spus.

Aruncarea cu grau si orez

Simbolizeaza intampinarea in noua viata cu belsug si cu prosperitate.

Marturiile
Bomboniere sau saculeti cu bomboane oferite invitatilor de catre miri. Nuntasii vor lua acasa aceste marturii. De regula marturiile contin 5 bombonele invelite in martipan sau zahar caramelizat, simbolizand sanatatea, fericirea, fertilitatea, viata lunga si belsugul.

Valsul miresei

Aceasta traditie provine de pe vremea balurilor de la palatele regale, unde primii care deschideau seara (si dansul) erau gazdele. Dansul lor este urmat de cel al nasilor, al socrilor si de abia apoi de catre ceilalti nuntasi.

Furatul miresei
Furtul miresei este probabil cel mai raspandit obicei traditional romanesc. Mai multi nuntasi, pe ascuns, si feriti de privirile mirelui si ale nasilor, rapesc mireasa si o duc intr-un loc stiut numai de ei. Apoi aduc pantoful acesteia sau alta dovada pentru a demonstra mirelui ca intr-adevar mireasa este la ei. Pentru a o aduce inapoi, se cere o rascumparare. Aceasta poate fi platita in sticle de bautura, mici atentii, sau chiar indeplinirea unor sarcini haioase. Mireasa este considerata a fi in grija nasului pana la miezul noptii, si a mirelui dupa aceasta ora. De aceea, daca furtul are loc pana in ora 12, nasul este cel care plateste rascumpararea, iar dupa aceasta ora mirele este cel responsabil.

Taierea tortului
Taierea tortului este primul lucru pe care mirii il fac impreuna, dupa cununie. Mireasa, impreuna cu mirele vor taia prima portie din tort. Hranindu-se unul pe celalalt cu tort simbolizeaza implicarea in cuplu, cum isi “hranesc” dragostea dintre ei.

Aruncarea buchetului

Mireasa se intoarce cu spatele la grupul de fete tinere, nemaritate, si arunca la intamplare buchetul. Fata care-l prinde este cea care se va marita prima. Alte traditii spun ca se va marita in acelasi an.

Aruncarea jartierei

Mirele ii va scoate miresei jarteaua de pe picior, de cele mai multe ori prin gesturi menite sa aduca zambetul pe chipul invitatilor (eventual se poate renunta la maini, iar scoaterea jartierei sa se faca exclusiv cu dintii). Baietii neinsurati se grupeaza apoi in spatele mirelui, iar acesta, fara a se uita, arunca jarteaua peste umeri. Se spune ca cel care o va prinde, sau care este cel mai apropiat de locul in care a cazut jarteaua, va fi urmatorul care se va insura.